Sportul este bun pentru sănătate, însă societatea modernă face din ce în ce mai puțin sport. Potrivit datelor ISTAT, 38% dintre persoanele din Italia cu vârsta de 3 ani și peste au declarat că nu fac sport sau alte forme de activitate fizică în viața de zi cu zi.
Pe de o parte, după cum subliniază Ministerul Sănătății, acest lucru se datorează, pe de o parte, dezvoltării automatizării, chiar și în munca domestică, și deprecierii sociale a muncii manuale, iar pe de altă parte, dominației transportului motorizat, reducerii spațiului și a siguranței pentru pietoni și bicicliști, a spațiilor de joacă libere pentru copii, a modelelor parentale și a ponderii atribuite activității motorii în programa școlară.
Cu toate acestea, o activitate fizică deficitară are un impact exponențial asupra sănătății oamenilor.
Corpul uman are nevoie de mișcare, activitatea fizică regulată ajută la reducerea riscului de îmbolnăvire și are efecte pozitive asupra sănătății mentale a unei persoane.
În prezent, există mai multe studii științifice care confirmă beneficiile sportului pentru sănătate:
îmbunătățește toleranța la glucoză și reduce riscul de diabet de tip 2
previne hipercolesterolemia și hipertensiunea arterială și reduce tensiunea arterială și nivelul colesterolului
reduce riscul apariției bolilor de inimă și a diferitelor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de colon și de sân
reduce riscul de deces prematur, în special din cauza atacurilor de cord și a altor boli cardiace
previne și reduce osteoporoza și riscul de fracturi, precum și tulburările musculo-scheletice (de exemplu, durerile de spate)
reduce simptomele de anxietate, stres și depresie
previne, în special în rândul copiilor și al tinerilor, comportamentele de risc, cum ar fi consumul de tutun, de alcool, dietele nesănătoase și atitudinile violente, și promovează bunăstarea psihologică prin dezvoltarea stimei de sine, a autonomiei și facilitează gestionarea anxietății și a situațiilor stresante
produce cheltuieli energetice și diminuează riscul de obezitate
DE CE SĂ EVITĂM SEDENTARISMUL
Sedentarismul este cel mai mare dușman al sănătății, un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, diabet și cancer. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, activitatea fizică este definită ca fiind „orice efort exercitat de sistemul musculo-scheletic care are ca rezultat un consum de energie mai mare decât în repaus”.
O definiție cuprinzătoare care include nu numai activitățile sportive, ci și simpla mișcare de zi cu zi. Nu trebuie să fiți un atlet.
O activitate zilnică, chiar și minimă, este suficientă pentru a rupe sedentarismul și a culege beneficiile.
30 de minute de activitate fizică moderată pe zi sunt suficiente:
- mersul cu bicicleta sau pe jos la serviciu sau la cumpărături, evitând astfel mașina pentru fiecare deplasare
- o plimbare în parc
- urcați pe scări în loc să luați liftul
- dedicați-vă la treburile casnice
- gândiți-vă la trucuri mici, dar utile, cum ar fi să coborâți mai devreme în stația de autobuz dacă călătoriți cu autobuzul
- Cu o activitate fizică regulată, inima devine mai puternică și mai rezistentă la oboseală. Activitatea aerobică crește cererea de oxigen a organismului și volumul de muncă al inimii și al plămânilor, făcând circulația mai eficientă. O inimă antrenată pompează mai mult sânge fără cheltuieli suplimentare de energie: 10 bătăi de inimă mai puține pe minut înseamnă 5.256.000 de bătăi pe an economisite.
SPORT ȘI HANDICAP, ÎNTRE TERAPIE ȘI REABILITARE
Activitatea fizică este un factor de descurajare important pentru a evita bolile majore și pentru a ne menține în formă și sănătoși. Cu toate acestea, sportul este important și în cazurile de handicap fizic. Reluarea mișcărilor și activitățile de reabilitare post-traumatică sunt fundamentale pentru recuperarea autonomiei și revenirea la o calitate a vieții compatibilă cu afecțiunea fiecăruia.
Sportul ca activitate de reabilitare. Ca stimulent „de a face”, „de a socializa”, „de a căpăta încredere”.
Există numeroase discipline sportive care pot fi practicate astăzi chiar și în situații de handicap. De la baschetul în scaun cu rotile la voleiul în șezut, de la navigație la schi și până la ciclismul de mână. Ajutoare, pe de o parte, care ajută la adaptarea echipamentului, trasee terapeutice, pe de altă parte, care sunt propuse în centrele de reabilitare ca activitate structurată.
Sportul în reabilitarea timpurie are o funcție foarte importantă, pe de o parte, este o motivație în plus pentru a reveni la viața de zi cu zi, pe de altă parte, ajută la dezvoltarea abilităților motorii reziduale.
Rezultate măsurabile, cu un feedback pozitiv privind capacitatea sportului de a stimula mișcarea și determinarea corectă de a face, ceea ce în unele cazuri este dificil (sau durează mai mult) de realizat cu exercițiile tradiționale din sala de gimnastică, au fost înregistrate în diverse centre care experimentează sportul în cadrul unor trasee structurate.
Sportul în faza de reabilitare se bazează pe metoda recreativă, care este foarte motivantă pentru unii pacienți, în măsura în care există cazuri de persoane care, tocmai în timpul unei activități sportive, au reușit să facă mișcări care li se păreau imposibile. Nu tuturor pacienților li se poate propune o disciplină sportivă, fiecare caz este unic și trebuie evaluat pe baza stării clinice, a istoricului pacientului, a nevoilor și a posibilităților reale de adaptare.
Astăzi se vorbește mult despre terapia sportivă, dar nu trebuie să cădem în clișee. Activitatea este una de reabilitare, motrică și cognitivă, nu antrenând atletul paralimpic, ci ajutând pacientul să își gestioneze mobilitatea în cel mai bun mod. Pacientul o încearcă într-un mediu protejat, cu facilități care scad treptat, apoi se mută afară, testând încet că este posibil să efectueze acea disciplină în fiecare zi, chiar și la întoarcerea acasă.
Socializarea este un alt element fundamental al terapiei sportive. Grupul este în sine motivant. Activarea unui traseu care include terapia sportivă, de fapt, este un program complex care trebuie să implice mai multe figuri profesionale: fizioterapeutul; ergoterapeutul; medicul; psihologul.