admin Atacuri violente de vertij însoțite de greață, vărsături și auz redus: iată cum se manifestă sindromul Ménière și care sunt simptomele acestei boli și posibilii factori declanșatori . Vom detalia apoi cum se tratează sindromul Ménière și vom ilustra tratamentele. Aceasta este o boală de la care, din păcate, nu există leac, dar care poate fi ținută sub control cu terapii adecvate pentru a reduce tulburările și a proteja cât mai mult posibil bunăstarea bolnavului. În acest articol vom explica cum să îmbunătățim calitatea vieții bolnavilor.
Ce este sindromul Ménière?
Sindromul Ménière este o tulburare caracterizată prin crize vertiginoase recurente asociate cu greață, vărsături, tinitus (țiuit în ureche), senzația de ureche înfundată și scăderea auzului. Această afecțiune, a cărei origine exactă este încă incertă, tinde să afecteze în principal femeile, de obicei cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani, și este foarte invalidantă, în special atunci când vertijul nu este episodic, ci foarte frecvent. Nu există un tratament definitiv pentru sindromul Ménière, dar terapiile specifice, de la medicamente la dietă, de la intervenții chirurgicale la reabilitarea auditivă și vestibulară, pot ameliora simptomele.
Simptomele sindromului Ménière
După cum am menționat, manifestarea clinică distinctivă a acestei boli este vertijul, care durează de la câteva minute (de obicei cel puțin 20) la câteva ore și este însoțit de fenomene neurovegetative, cum ar fi greața și vărsăturile. Crizele vertiginoase sunt de natură rotatorie, adică dau senzația că mediul înconjurător se învârte, și pot fi episodice, adică apar de câteva ori pe an, sau recurente, adică apar de câteva ori pe lună. De obicei, vertijul se asociază cu tinitus, hipoacuzie și înăbușire, care afectează de cele mai multe ori o singură ureche (sindrom monolateral), dar mai rar o pot afecta și pe cealaltă (sindrom bilateral), uneori chiar la mulți ani după apariția tulburărilor în prima.
În general, la debutul sindromului Ménière, surditatea este fluctuantă, adică acufenele și senzația de ureche înfundată sunt mai intense în unele zile și mai puțin accentuate în altele, dar pe măsură ce boala avansează, tulburările tind să devină stabile și din ce în ce mai deranjante pentru pacienți, iar problemele de auz se agravează până când duc la o adevărată hipoacuzie, adică la o reducere a capacității de a auzi. În unele cazuri, pot apărea, de asemenea, transpirații reci și scăderea tensiunii arteriale. Impactul sever pe care boala Ménière îl are asupra calității vieții poate duce, de asemenea, la apariția anxietății, depresiei și a altor tulburări psihice.
Cauzele
Originea sindromului Ménière este legată de o creștere a presiunii lichidelor din urechea internă, adică din partea cea mai profundă a urechii, formată din cohlee, labirint și sistemul vestibular: aceste lichide, numite endolimfă, nu sunt reabsorbite corespunzător și tind să se acumuleze. Spre deosebire de labirintită, o altă afecțiune care are ca simptom principal vertijul și tulburările de echilibru și este de origine inflamatorie, la baza sindromului Ménière se află, prin urmare, modificări structurale care afectează volumul și presiunea lichidului din urechea internă. Mai mulți factori pot fi la originea acestei anomalii, care se numește hidrops endolimfatic, cum ar fi bolile autoimune, alergiile, o predispoziție genetică, problemele cardiovasculare sau hormonale, deși cauza exactă a apariției sindromului Ménière rămâne necunoscută.
Cum este tratată boala Ménière
După cum am menționat mai sus, nu există un tratament definitiv pentru sindromul Ménière. După ce specialistul confirmă diagnosticul pe baza evaluării simptomelor și aexamenului audiometric pentru măsurarea capacității auditive în timpul examenului ORL, tratamentul urmărește ameliorarea tulburărilor pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului. Terapia este în esență medicală, dar dieta și reabilitarea auditivă joacă, de asemenea, un rol important, în timp ce dacă aceste soluții nu sunt eficiente, se poate recurge la intervenția chirurgicală.
Terapia medicală
Terapia medicală este rezervată în principal crizelor vertiginoase acute și vizează limitarea duratei acestora și ameliorarea simptomelor, în special greața și vărsăturile. În acest scop, se folosesc medicamente antiemetice, procinetice, cortizonice sau benzodiazepine cu efect sedativ asupra sistemului nervos central, pentru a ajuta pacientul să depășească crizele de vertij. În prezent, cel mai frecvent utilizat medicament este Beta-histina, un ingredient activ care are capacitatea de a îmbunătăți fluxul sanguin în urechea internă și, în consecință, de a reduce creșterea presiunii. În combinație cu medicamentele, tratamentul poate include, de asemenea, administrarea de diuretice, care vizează restabilirea unei stări normale, din punct de vedere al cantității și al compoziției, a lichidelor din urechea internă. Scopul este de a conține retenția de apă și de a favoriza reabsorbția lichidelor, contracarând astfel hidropsul.
În 80% din cazuri, terapia cu aceste clase de medicamente permite un control bun al simptomelor. Atunci când aceasta este ineficientă, injecțiile intratimpanice de gentamicină, un antibiotic cu un anumit grad de toxicitate vestibulară, pot fi utilizate pentru a reduce episoadele de vertij. În cazurile în care simptomele bolii Ménière sunt deosebit de grave pentru pacient și au repercusiuni psihologice, provocând, de exemplu, stări depresive și anxioase sau atacuri de panică, tratamentul poate include și o terapie psihologică specifică.
Rolul dietei în sindromul Ménière
Dieta poate ajuta, de asemenea, la restabilirea echilibrului lichidelor în sistemul vestibular, contracarând acumularea acestora și reducând episoadele de vertij. Principala recomandare pentru cei care suferă de sindromul Ménière este să urmeze o dietă săracă în sare, atât prin limitarea consumului de alimente bogate în sare, cât și prin grija de a nu exagera cu sarea adăugată la masă și la prepararea și gătitul mâncărurilor.
Principalele alimente pe care este bine să le consumăm cu moderație includ
- cărnurile prelucrate, cum ar fi mezelurile și cârnații;
- conservele de pește, de exemplu conservele de ton și macrou și somonul afumat;
- brânzeturi maturate, precum pecorino, parmezan, grana padano, taleggio;
- condimente și mirodenii precum sos de soia, cuburi de bulion, ketchup, muștar;
- alimente de tip fast-food și snack-uri, cum ar fi hamburgeri, chipsuri, arahide sărate;
- legume și leguminoase conservate, de exemplu în ulei și saramură.
Substanțele nervoase, adică substanțele care excită sistemul nervos, cum ar fi cafeina și teobromina, trebuie, de asemenea, luate cu moderație, deoarece pot agrava simptomele: prin urmare, este recomandabil să nu consumați în exces cafea, cacao, ciocolată și băuturi energizante dacă suferiți de sindromul Ménière.
Pe lângă dozarea corectă a sării, este important să acordați atenție și asigurării aportului corect de potasiu, o sare minerală care, împreună cu sodiul, joacă un rol în menținerea echilibrului electrolitic și în protejarea funcționalității urechii interne. În cele din urmă, o bună hidratare este, de asemenea, esențială pentru echilibrul adecvat al apei în organism. Acestea sunt, desigur, principii dietetice generale care trebuie personalizate în funcție de nevoile pacientului, așa că este bine să cereți sfatul medicului sau specialistului și să urmați recomandările dietetice ale acestuia.
Reabilitarea auditivă și vestibulară
O soluție utilă pentru a ajuta persoanele care suferă de sindromul Ménière, în special între episoadele critice, este reabilitarea auditivă și vestibulară, care permite o mai bună gestionare a simptomelor. Abordarea reabilitării se bazează pe o serie de exerciții și tehnici, cum ar fi terapia sonoră, capabile să reeduce și să obișnuiască treptat sistemul vestibular cu afecțiuni precum vertijul și tinitusul, pentru a facilita o mai bună conviețuire cu boala.
În ceea ce privește deficiențele de auz, utilizareaamplificării este o nouă frontieră care își face loc în gama de terapii posibile. Dacă, în trecut, această metodă era exclusă, deoarece în sindromul Ménière pierderea auzului este fluctuantă, astăzi – datorită progreselor tehnologice și progreselor în proiectarea de aparate auditive din ce în ce mai bine țintite și personalizabile – ea poate fi oferită pacienților cu probleme de auz.
